Cine sunt negaționiștii? Abia acum, privind o rememorare televizuală a masacrului de la Oradour-sur-Glane (10 iunie 1944, victime ale germanilor ocupanți: peste 600 de civili, printre care femei, copii, refugiați din Mosela și din Alsacia), am reușit să pun un cuvânt pe golul care mă chinuie de peste un deceniu, de când am început a scrie despre Basarabia și Evreii. Un cuvânt care plutea în aer, însă nu putusem să-l rostesc/scriu dintr-un motiv… la îndemână: acel cuvânt era folosit de călăi împotriva noastră, victime, iar victima de mine nu găsise cu cale să li-l întoarcă, fiindcă prea ar fi semănat cu vulgara, dar cât de adevărata: «Ba a mă-tii!»: Când, în Săptămâna Roșie reproduceam documente care dovedeau că evreii din Basarabia și din Bucovina de Nord comiseseră violențe, umiliri publice, sechestrări, asasinate împotriva militarilor și a civililor care se refugiau din Teritoriile Cedate Rusiei, începînd din 28 iunie 1940, mă rezumam la cuvinte ce denumeau acțiuni:...

Paul Goma INMER Institutul Național pentru Falsificarea Memoriei Caietele INMER (Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc) nr. 11, martie 2008 publică dezbaterea “Psihiatria ca armă de represiune politică folosită de regimul comunist și reflectarea acestui fenomen în exil”. Un titlu neobișnuit de lung, pentru a comunica… altceva decât adevărul după cum voi arăta mai încolo. Mărturisesc: nu știu de unde s-o iau, cum s-o privesc… Pentru a pătrunde “secretul” acestei reuniuni (la 18 octombrie 2007, la Jockey Club, București) despre folosirea psihiatriei ca armă poolitico-polițienească a regimului comunist este imperativ necesar să spun: în cele câteva ceasuri cât au durat dezbaterile dezbătătorilor care tind și spre rescrierea Istoriei nu a fost rostit măcar o dată numele celor care au făcut cunoscută, prin Europa liberă această “practică” și în România: al meu, de la București și al lui Virgil Tănase, care, de la Paris, din casa Monicăi Lovinescu, a...

ANUNȚ EDITORIAL 1 noiembrie 2007 –La Târgul de Carte de la Pisa, în 27 octombrie 2007 editura Voland a lansat varianta italiană (datorată lui Marco Cugno) a cărții Arta reFugii sub titlul L’arte della fuga –Una fanciulezza in Transilvania. Volumul a fost onorat cu premiul Farnesina, Biblioteca Europea -Editura Anamarol a înlesnit editarea în românește a volumelor: Bonifacia Arta reFugii Săptămâna Roșie sau Basarabia și Evreii iar din contribuțiile prietenilor s-au tipărit: Jurnal 2004, Jurnal 2005 și Jurnal 2006 –Cu sprijinul Consiliului Local al Municipiului Pitești, al Primăriei Municipiului Pitești, al Centrului Cultural Pitești, sunt editate, la editura Anamarol, București: Ostinato – ed. a II-a Patimile după Pitești – ed. a III-a Gherla-Lătești ed. a II-a pentru Gherla Infarct – inedit (mai conține Altina și Profil) Adameva – ed. a II-a (mai conține Justa și Ela) Primele două titluri sunt imprimate, celelalte: în noiembrie. –Tot la...

Valerian Stan Procesul Goma: deruta pârâților (text încredințat pentru a fi reprodus și aici) (I) “După ce s-au văzut chemați în instanță, unii dintre calomniatorii lui Paul Goma au început să se plângă, în lungi articole publicate în pres, că gestul scriitorului în exil „reprezint un atac la libertatea de exprimare”. Argumentele? Cel mai adesea deplorabile (l-am inclus aici și pe Gabriel Andreescu, unul dintre denigratorii dogmatici ai lui Paul Goma – chemat pe bună dreptate și el în judecată). Că afla ceva s-a putut întâmpla în niște comentarii din ziare, mai treacă meargă, dar că aceleași „argumente” au fost invocate în chiar Întâmpinările depuse la dosar e mai greu de înțeles. Mai ales că lotul amintiților pârâți e unul cu nesfârșite pretenții. Un exemplu sau două cred că sunt suficiente. Nicolae Manolescu, Ion Vianu și Andrei Oișteanu au fost ales să fie apărați de renumita – în multiple sensuri – firmă de avocatură „Mușat și...

Ripostă dată propostei lui M. D. Gheorghiu: Paris, 26 iunie 2007 Domnilor, Ziarul Le Monde a publicat în 29 mai 2007 „L’honneur perdu d’un dissident roumain” semnat: Mihai Dinu Gheorghiu. Textul începe astfel: “En janvier, la mairie de la ville de Timisoara, en Roumanie, décidait d’accorder le titre de „citoyen d’honneur” à l’écrivain roumain et ancien dissident Paul Goma”. Să știe redactorii și cititorii ziarului Le Monde: citatul de mai sus este singurul corect, în rest: afirmații fără acoperire, acut dezinformatoare și calomnii la adresa mea. Scopul intervenției lui MDG: de a provoca tulburare, diversiune și în Franța, acum, în timpul procesului intentat de mine, la Bucuresti, pentru calomnie și denunț calomnios împotriva lui și a tovarășilor săi întru diversiune antisemitizatoare. – Obiectul litigiului este – de peste șase ani, în România eseul meu: Săptămâna Roșie – 28 iunie 1940-22 iunie 1941 -Basarabia si...

Paul Goma 19 aprilie 2007. Către redacția Jurnalului național În nr-ul din 18 aprilie 2007 ați publicat “Istoria roșie – Despre marca și stilul Scînteii”, interviu luat lui Sorin Toma, semnat: Lavinia Betea. Vă rog să publicați acest drept la replică: 1) “Răspunsurile” (între ghilimelele deriziunii sper că se observă) sunt pe măsura sinistrului personaj – însă nici cu “întrebările” (idem) nu i-i rușine puitoarei – revin după ce termin cu “Sorin Toma”: În urmă cu 20 ani am primit, aici, la Paris, de la Tel Aviv câteva file dintr-o publicație parohială israeliană (sic) conținînd un fel de panegiric al socrului meu Petre Năvodaru, semnat: “Sorin Toma”. Ca unul dintre românii generației crescute fără autorii cei mai importanți eliminați din literatura română de către comuniștii lui “Sorin Toma”, fără cărțile lor arse de aceiași îndrumători spre îndărăt, mi-am făcut criza de mânie… culturală: cum de acest călău al literelor...

– Scrisoare adresată lui Traian Băsescu – A Doua Epistolă către Traian Băsescu – A Treia (și Ultima) Epistolă către Traian Băsescu – Anunț : încheierea “corespondenței” cu T. Basescu  ANUNT Paris, 22 noiembrie 2006 Am trimis la Bruxelles, în traducere franceză, și “răspunsul” primit de la Președintele României (vezi-l în documentul atașat), pentru a se aseza în dosar alături de luminosul “răspuns” al Ministrului Justiției trimis anterior – precum si comentariul următor: Scrisoarea mea (a treia!) către președintele Traian Băsescu, depusă la Paris, în 14 oct. a fost înregistrată de “Adm. prezidențială” sub nr. 33665 din 17 X 2006 și începea prin a reaminti: “(…) în urmă cu șase luni V. Tismăneanu m-a contactat, invitîndu-mă să particip la o Comisie ce avea să studieze “binefacerile” comunismului căzut pe capul Românilor, începînd din 28 iunie 1940. O făcea, afirma el, cu asentimentul președintelui Traian Băsescu,...

—> în HTML

– Scrisoare adresată lui Traian Băsescu – A Doua Epistolă către Traian Băsescu – A Treia (și Ultima) Epistolă către Traian Băsescu – Anunț : încheierea “corespondenței” cu T. Basescu A.S. Credeam că A Doua Epistolă a mea către Traian Băsescu va fi ultima că, în cele din urmă, îmi va răspunde. M-am înșelat: Traian Băsescu nu a răspuns. Iat-o pe a Treia: D-lui Traian Băsescu Președintele României Palatul Cotroceni București Paris, 14 octombrie 2006 Domnule Traian Băsescu, În urmă cu șase luni V. Tismăneanu m-a contactat, invitîndu-mă să particip la o Comisie ce avea să studieze “binefacerile” comunismului căzut pe capul Românilor, începînd din 28 iunie 1940. O făcea, afirma el, cu asentimentul președintelui Traian Băsescu, inițiatorul Comisiei. După ce am acceptat propunerea, el m-a asigurat că în câteva ore consilierul prezidențial Săftoiu îmi va telefona pentru a stabili condițiile colaborării mele – V. Tismăneanu le comunicase...

Scrisoare către Vladimir Tismăneanu Paris, 3 iulie 2006 Domnule Vladimir Tismăneanu, În 22 iunie acest an am scris textul “Despre Vladimir Tismăneanu – și nu numai – în 11 puncte” în replică la interviul luat de A. Goșu, publicat în revista 22. Numai că nici “22” (Rodica Palade) nici “Aldine” (Dan Stanca) nici “Ziua” (S. R. Stănescu) nici “Adevărul” (unde filtru este A. Badin, cel care a luat interviul la care fac aluzie în Post Scriptum) nu au răspuns, cu excepția ultimului, care a transmis hotărîrea: NU. Dacă aș fi în locul lui Vladimir Tismăneanu, m-aș îngrijora. Sunt convins că din partea sa nu a fost emis nici un ukaz de a nu publica ripostele lui Goma la propostele lui Tismăneanu – ar însemna să ne întoarcem în cumpliții ani 1948-1958 când la “puritatea ideologică” a textelor apărute în volume, în presă vegheau: delirantul Chișinevschi, ferocele Răutu, subalternii săi devotați Valter Roman, Leon Tismăneanu, Goldberger, Ofelia...

Paris 22 iunie 2006, 65 ani de când Antonescu a ordonat ostașilor trecerea Prutului, zdrobirea vrăjmașului de răsărit și miază-noapte – însă acolo am rămas: nu am trecut Prutul, nu am vărsat sânge, nu am liberat pe nimeni, nu am zdrobit nimic, dacă ne-am ales cu ceva: cu “Holocaustul ” în care noi am ucis 400.000 evrei, iar guvernanții noștri iubiți și luminați vorbesc despre basarabeni și bucovineni ca “minoritari” (Coposu), ca “românofoni” (Zoe Petre), ca vorbitori de “light romanian”, un fel de limbă, însă nu cea de tinichea, gândită-vorbită de unul, Ungureanu. Despre Vladimir Tismăneanu – și nu numai în 11 puncte 1. Despre Pelin II Încep printr-un citat din mine însumi, un fragment din Jurnalul pe luna mai 2006, instalat pe internet (voi reveni la chestiunea “internetului”): “Sâmbătă 13 mai 2006 “(…) Surpriză: da; plăcere, ba. Chiar ne-plăcere să citesc pe prima pagină titlul-bombă: “Agentul Volodea”. Ne-plăcerea vine, desigur și de...

Scrisoare către Victor Roncea, jurnalist la ‘Ziua’ Paris, 5 iunie 2006 Domnule Victor Roncea, Observ cu uimire, cu tristeţe: în focul luptei pentru apărarea redutei ziarului ‘Ziua’, aţi uitat de predecesori, de răniţi, de “străini” – i-aţi abandonat. Desigur, cămaşa este mai aproape de trup, dar adevărul mai aproape de suflet. Or adevărul este ca în ultimii doi ani, ziarul ‘Ziua’ – chiar daca se laudă/plânge ca l-a publicat pe “antisemitul” Paul Goma, a facut-o cu parcimonie, ca sa nu spun: selecţie-justa (vezi “delimitările”). Mi-a publicat unele texte – dar pe altele ba, ultimul: “Doliu pentru Basarabia”, fără a explica motivul, fără a-şi cere iertare în cazul în care constatase că greşise – sau nu constatase?, deci nu greşise, nepublicîndu-l? Mai grav a fost obiceiul ‘Zilei’ de a nu publica drepturile-la-raspuns (recenta Scrisoare adresată Directorului în legătură cu  textul semnat de G. Damian – jurnalistul care...