Lipsesc de pe YouTube :
- Auto Interview – 1 noiembrie 2002
- La Roumanie “Européanisable” ? (2006)

— 13 : Se prăbuşesc canalele Bucureştiului
Care literatură română ?
Criza literaturii - lupta pentru roman? Pornografie? erotism?
— 14 : Care vor fi ecourile Apelului la Neuitare?
— 15 : Documente despre suferinţele noastre.

— 10 : Intermezzo
— 11 : Despre memoria în imagini.
Apel la neuitare.
— 12 : Imaginile fotografice ale Basarabiei.
Albumele.

— 05 : D-ale bătrâneţii valuri
— 06 : Despre cărţi: Ostinato Adameva - Virgil Podoabă
— 07 : În continuare, cărţi pe care le-aş vrea publicate.
Aventuri editoriale.
Despre Petru Dumitriu. Chiar şi despre Cosaşu
— 08 : Despre Săptămâna Roşie
— 09 : Despre ciclul autobiografic.
Stepaniuk, caraliul ideologic de la Chişinău

— 01 : Despre scriitorul român.
Colaboraţionismul.
Bogza.
— 02 : Despre solidaritate.
Despre falsa rezistenţă
— 03 : Cărţile mele tipărite în 2005.
Solidaritatea cu cecenii, cu kosovarii, cu palestinienii.
— 04 : Tot despre ceceni, despre palestinieni.
Despre terorism

Paul Goma A FI ‘ANTISEMIT’ (dosarul – incomplet – al procesului pentru calomnie) Paris, 11 noiembrie 2005 Am anunțat că voi da în judecată persoane, grupuri, asociații pentru calomnie și pentru denunț calomnios, vinovate de a-mi fi adus acuzația de “antisemitism”. Cunoscuți, prieteni, neprieteni se întreabă, mă întreabă: întru cât termenul “antisemit” ar fi injurios? Răspund: “antisemit” a devenit injurios în momentul în care, dintr-un termen inexact, fals, mincinos s-a transformat în stea-galbenă lipită cu scuipat pe fruntea unor evrei normali – ca muzicianul Daniel Barenboim, ca istoricul Esther Benbassa – de către anormalii lor consângeni; a devenit infamant de când, în gura, anormalilor evrei, “antisemit” semnifică: ne-om, anti-om. I. -Termenul “anti-semitism” presupune dispreț, ură, ostilitate față de semiți -nu față de iudei, de evrei, altfel ar suna: antiiudaism, antievreism. În eseul Săptămâna Roșie 28 iunie – 3 iulie 1940 sau...

Paul Goma A fi basarabean… La începutul acestui an, la un post de televiziune bucureșteană a avut loc încă o dezbatere despre Holocaust cu participarea lui R. Ioanid, L. Benjamin, J. Ancel și un istoric de la Chișinău, ne-evreu, al cărui nume, din păcate, nu l-am reținut. Tonul era cel consacrat, faptele și ele: “românii fasciști ai lui Antonescu au organizat Holocaustul în România”. Cifrele victimelor erau, cu neînsemnate variațiuni, cele consemnate la Coral: “în jur de 400.000”. Ajungîndu-se la situația de după 28 iunie 1940, la întrebarea nevinovată: «Cam câți evrei ne-basarabeni trecuseră după această dată noua frontieră de pe Prut, în teritoriile cedate URSS?», cei trei specialiști au aruncat în silă, agasați, cifre între câteva sute și câteva mii, apoi s-au pregătit să treacă la alt subiect… Istoricul de la Chișinău a arătat niște hârtii și a spus că, după documentele NKVD, în jur de 150.000 evrei trecuseră Prutul imediat după Cedare… Stupoare printre...