ANUNȚ EDITORIAL 1 noiembrie 2007 –La Târgul de Carte de la Pisa, în 27 octombrie 2007 editura Voland a lansat varianta italiană (datorată lui Marco Cugno) a cărții Arta reFugii sub titlul L’arte della fuga –Una fanciulezza in Transilvania. Volumul a fost onorat cu premiul Farnesina, Biblioteca Europea -Editura Anamarol a înlesnit editarea în românește a volumelor: Bonifacia Arta reFugii Săptămâna Roșie sau Basarabia și Evreii iar din contribuțiile prietenilor s-au tipărit: Jurnal 2004, Jurnal 2005 și Jurnal 2006 –Cu sprijinul Consiliului Local al Municipiului Pitești, al Primăriei Municipiului Pitești, al Centrului Cultural Pitești, sunt editate, la editura Anamarol, București: Ostinato – ed. a II-a Patimile după Pitești – ed. a III-a Gherla-Lătești ed. a II-a pentru Gherla Infarct – inedit (mai conține Altina și Profil) Adameva – ed. a II-a (mai conține Justa și Ela) Primele două titluri sunt imprimate, celelalte: în noiembrie. –Tot la...

Valerian Stan Procesul Goma: deruta pârâților (text încredințat pentru a fi reprodus și aici) (I) “După ce s-au văzut chemați în instanță, unii dintre calomniatorii lui Paul Goma au început să se plângă, în lungi articole publicate în pres, că gestul scriitorului în exil „reprezint un atac la libertatea de exprimare”. Argumentele? Cel mai adesea deplorabile (l-am inclus aici și pe Gabriel Andreescu, unul dintre denigratorii dogmatici ai lui Paul Goma – chemat pe bună dreptate și el în judecată). Că afla ceva s-a putut întâmpla în niște comentarii din ziare, mai treacă meargă, dar că aceleași „argumente” au fost invocate în chiar Întâmpinările depuse la dosar e mai greu de înțeles. Mai ales că lotul amintiților pârâți e unul cu nesfârșite pretenții. Un exemplu sau două cred că sunt suficiente. Nicolae Manolescu, Ion Vianu și Andrei Oișteanu au fost ales să fie apărați de renumita – în multiple sensuri – firmă de avocatură „Mușat și...

Ripostă dată propostei lui M. D. Gheorghiu: Paris, 26 iunie 2007 Domnilor, Ziarul Le Monde a publicat în 29 mai 2007 „L’honneur perdu d’un dissident roumain” semnat: Mihai Dinu Gheorghiu. Textul începe astfel: “En janvier, la mairie de la ville de Timisoara, en Roumanie, décidait d’accorder le titre de „citoyen d’honneur” à l’écrivain roumain et ancien dissident Paul Goma”. Să știe redactorii și cititorii ziarului Le Monde: citatul de mai sus este singurul corect, în rest: afirmații fără acoperire, acut dezinformatoare și calomnii la adresa mea. Scopul intervenției lui MDG: de a provoca tulburare, diversiune și în Franța, acum, în timpul procesului intentat de mine, la Bucuresti, pentru calomnie și denunț calomnios împotriva lui și a tovarășilor săi întru diversiune antisemitizatoare. – Obiectul litigiului este – de peste șase ani, în România eseul meu: Săptămâna Roșie – 28 iunie 1940-22 iunie 1941 -Basarabia si...

ANUNȚ Până azi, 30 aprilie 2007, în contul bancar destinat tipăririi Jurnalelor 2004, 2005, 2006 au intrat : -1 600 euro și 500 dolari USA. În 13 aprilie a.c. au fost înmânați Doamnei Rodica Elena Lupu, editorul; – 420 euro, 100 dolari USA și 150 CHF vor fi înmânați D-nei Lupu în prima zi lucrătoare din luna mai a.c. Mai există două promisiuni de contribuție, însă banii nu au intrat în cont, deci nu i-am luat în considerare. Dacă vor veni și aceia rezultă că mai sunt necesari cca 2 000 euro pentru a acoperi costul tipăririi celor trei volume. Tipografia nu va da autorului decât volumele achitate – primul, sigur, al doilea : probabil (dacă vor intra și banii promiși), urmînd ca al treilea să aștepte în depozit plata integrală. Autorul mulțumește din inimă celor care au ajutat cu foarte mult din puținul lor. Paul Goma Paris, 30 aprilie...

Paul Goma 19 aprilie 2007. Către redacția Jurnalului național În nr-ul din 18 aprilie 2007 ați publicat “Istoria roșie – Despre marca și stilul Scînteii”, interviu luat lui Sorin Toma, semnat: Lavinia Betea. Vă rog să publicați acest drept la replică: 1) “Răspunsurile” (între ghilimelele deriziunii sper că se observă) sunt pe măsura sinistrului personaj – însă nici cu “întrebările” (idem) nu i-i rușine puitoarei – revin după ce termin cu “Sorin Toma”: În urmă cu 20 ani am primit, aici, la Paris, de la Tel Aviv câteva file dintr-o publicație parohială israeliană (sic) conținînd un fel de panegiric al socrului meu Petre Năvodaru, semnat: “Sorin Toma”. Ca unul dintre românii generației crescute fără autorii cei mai importanți eliminați din literatura română de către comuniștii lui “Sorin Toma”, fără cărțile lor arse de aceiași îndrumători spre îndărăt, mi-am făcut criza de mânie… culturală: cum de acest călău al literelor...