18. Jurnal 2010 întreg

p. 917

[…]

Luni 1 noiembrie 2010

“Nu credeam să învăț…”

Nu credeam să pășesc în noiembrie.

Mi-a fost tare rău în noaptea trecută: grețuri, vomă, incapacitate de a mă ridica din pat, neputință de a mă ridica de pe pat. O supă, două supe, trei supe de-ale Anei mă vor fi curățat pe dinlăuntru, iar insulițele de somn furat mă vor fi reparat – pe ici, pe colea, prin punctele neesențiale. Începînd de pe la prânz, am reușit să mă ridic în șezut, pe pat. Apoi, cu multă bunăvoință, să mă pun, singur-singurel, pe picioare. Ei, de-aici încolo “problemul” rămânea neschimbat: slăbindu-mi picioarele, mersul (mai potrivit: înaintarea), câte o jumătate de pas, câte un sfert de pas, dar și aceia nesiguri, nu a cunoscut vreo îmbunătățire.

Câștigul (!) cel mare: am putut să mă așez la ordinator, să corectez încă o dată Jurnalul pe octombrie (după instalare, am constatat că rămăseseră multe incorecturi), ba chiar să redactez două-trei răspunsuri, să trimit două-trei mesaje.

Voi vedea azi cât mă ține această stare. M-aș lipsi de mersul normal, numai să-mi rămână neatinse manevrele patuale, vorba lui Luca Pițu și statul (stătutul?) la ordinator. Doamne, ce minune minunată: ordinatorul!

*

[…]

© 2011 – 2015, Paul Goma. All rights reserved.
On republishing this post, quoting from it or its attachment, you must link back to original post.
Re-hosting the attached PDF is prohibited unless expressly permitted by the author.