din p.3
PRE - MERGERE
Galeria casei părintești din Mana este buricul pământului.
Totul îmi pleacă de acolo și de atunci, toate mi se întorc, după largi ocoluri, perfect rotunde, după definitive dusuri - atunci și acolo.
[…]

p. 3-4
[…] 1
- Uite-o pe Justa!
Uite-o.
Un peron de gară e o stradă. Strada, un pod. Nu oricare, nu de oriunde, ci de aici, de pildă, de pe Pont de l'Alma. […]

p. 4
[…]
3 octombrie
Așa. Mă simt ceva mai bine de când știu că m-am pornit a scrie un text ficționìc; și erotìc - fie cât o fi de mic…;
Mă simt mai ușurat știind că de astă dată am să scriu ceva ne-pamfletar, ne-denunțător, ne-acuzator, […]

p. 3
[…]
– Tu, zice ea, când te uiţi la o femeie care-ţi place parcă te-ai privi în oglindă - chiar atât de mult te placi ? – Euuu ?, mă mir, mă apăr cu disperare comică, însă râsul ei rămâne serios. Da de unde, nu !, întăresc. – Dacă te-ai vedea cum te vezi, adaugă ea. Nu aveam de gând s-o fac să tacă - […]

p. 3-4
[…]
– Inventar? Cum așa: in-ven-tar?
Doamna Formatmic, ea a silabisit întrebarea. Și înainte și după ce a citit anunțul de pe ușa bibliotecii. De ce, și înainte? Să fi știut ea, de ieri? Dacă a știut de ieri, azi de ce-a mai venit, să degere pe-aici, prin parc?
[…]

p. 3
– După șase, cel mult, după și-jumătate. După șase ar fi trebuit să fie : a bătut un ceas într-un turn sas. A rămas o mulțime de vreme până la și-jumătate. Nici nu mă uit la ornicul din peretele sălii de lectură : prea exact, prea alt timp măsoară. Dar las’ : vine ea, vine. După cel-mult. Vine, vine – ca să spună: