Sâmbătă 7 ianuarie 2012
Azi, mai puțin foarte rău.
Duminică 8 ianuarie 2012
Și azi. La fel.
Luni 9 ianuarie 2012
Tot așa.

Sâmbătă 1 ianuarie
Bună dimineața!
Ceasul arată 6,36, dar eu sunt treaz de pe la orele 2.
M-am trezit, să văd: mi-a instalat Filip Jurnalul 2010?
Da, mi-l instalase – cu ameliorări pe care nu le-am pătruns, dar le-am acceptat cu drag. […]

Joi 6 octombrie 2011 « În noaptea asta a murit Steve Jobs co-inventatorul Apple-lui. Sunt și eu unul dintre profitorii legendarului “Mac”. Fără el, nu aș fi putut să devin “scriitor internetizat”, deci aș fi rămas în neagra anonimitate. Așa, am căpătat câțiva cititori pe sticlă. Să odihnească în pace, el unul și-a făcut treaba aici, pe pământ. »   http://www.apple.com/ro/stevejobs

p. 917
[…]
Luni 1 noiembrie 2010
“Nu credeam să învăț…”
Nu credeam să pășesc în noiembrie.
Mi-a fost tare rău în noaptea trecută: grețuri, vomă, incapacitate de a mă ridica din pat, neputință de a mă ridica de pe pat. O supă, două supe, trei supe de-ale […]

din p.3
PRE - MERGERE
Galeria casei părintești din Mana este buricul pământului.
Totul îmi pleacă de acolo și de atunci, toate mi se întorc, după largi ocoluri, perfect rotunde, după definitive dusuri - atunci și acolo.
[…]

p. 8-9
[…] Vineri 2 ianuarie 2009
De dimineață a nins puțin. Pe acoperișuri a rămas ceva zăpadă; pe trotuare s-a topit. Am mai primit două-trei mesaje de felicitare de Sărbători și pe internet de încuviințare a ceea ce scriu. Azi dimineață, din 53 vizitatori au fost 37 români. A început a-mi da târcoale, din ce în ce mai strânse, neliniștea.[…]

p. 3-4
[…] 1
- Uite-o pe Justa!
Uite-o.
Un peron de gară e o stradă. Strada, un pod. Nu oricare, nu de oriunde, ci de aici, de pildă, de pe Pont de l'Alma. […]

p. 4
[…]
3 octombrie
Așa. Mă simt ceva mai bine de când știu că m-am pornit a scrie un text ficționìc; și erotìc - fie cât o fi de mic…;
Mă simt mai ușurat știind că de astă dată am să scriu ceva ne-pamfletar, ne-denunțător, ne-acuzator, […]

p. 3
[…]
– Tu, zice ea, când te uiţi la o femeie care-ţi place parcă te-ai privi în oglindă - chiar atât de mult te placi ? – Euuu ?, mă mir, mă apăr cu disperare comică, însă râsul ei rămâne serios. Da de unde, nu !, întăresc. – Dacă te-ai vedea cum te vezi, adaugă ea. Nu aveam de gând s-o fac să tacă - […]

p. 3-4
[…]
– Inventar? Cum așa: in-ven-tar?
Doamna Formatmic, ea a silabisit întrebarea. Și înainte și după ce a citit anunțul de pe ușa bibliotecii. De ce, și înainte? Să fi știut ea, de ieri? Dacă a știut de ieri, azi de ce-a mai venit, să degere pe-aici, prin parc?
[…]

p. 3
– După șase, cel mult, după și-jumătate. După șase ar fi trebuit să fie : a bătut un ceas într-un turn sas. A rămas o mulțime de vreme până la și-jumătate. Nici nu mă uit la ornicul din peretele sălii de lectură : prea exact, prea alt timp măsoară. Dar las’ : vine ea, vine. După cel-mult. Vine, vine – ca să spună: