21 : “Istoria” Moldovei fabricată de ocupanți

20 : Tot despre “limba …” 2/2

19 : Despre “limba moldovenească” 1/2

2011   IANUARIE Sâmbătă 1 ianuarie 2011 Bună dimineața! Ceasul arată 6,36, dar eu sunt treaz de pe la orele 2. M-am trezit, să văd: mi-a instalat Filip Jurnalul 2010? Da, mi-l instalase – cu ameliorări pe care nu le-am pătruns, dar le-am acceptat cu drag. Așadar, am pășit dincoace. De ne-ar fi trecerea pârleazului fastă. Unsprezecele din dată, în principiu, mi-ar fi favorabil. E-he, câte cifre “favorabile” m-au de-favorizat, de nu m-am văzut! Un vizitator al Jurnalului 2010, observind câte lucruri rele scrisesem despre Plahotniuc, despre Diacov, despre Marian Lupu, știind de la ziar că acest partid a căpătat și Ministerul Culturii Moldovei (recompensă pentru îmbogățirea limbii noastre, româna: cu pluralul “capuri”, în loc de “capete”) mă întreabă dacă nu mă tem că mi se va sabota editarea Seriei… Ba mă tem. Chiar tare de tot. Mai ales că am ajuns la capătul vârstei, nu mai am de unde scoate oleacă de așteptare («De ce vă grăbiți așa?», mi s-a tot reproșat)....

Atenție: Prietenii frecventatori ai site-ului meu să știe: Jurnal 1-16 ian 2011 a fost corectat, îmbogățit, dilatat, așa că vor trebui să înceapă lectura cu 1 ianuarie 2011 a Jurnalului IANUARIE. Paul Goma Spre “Jurnal 2011 ianuarie”    

p. 917
[…]
Luni 1 noiembrie 2010
“Nu credeam să învăț…”
Nu credeam să pășesc în noiembrie.
Mi-a fost tare rău în noaptea trecută: grețuri, vomă, incapacitate de a mă ridica din pat, neputință de a mă ridica de pe pat. O supă, două supe, trei supe de-ale […]

din p.3
PRE - MERGERE
Galeria casei părintești din Mana este buricul pământului.
Totul îmi pleacă de acolo și de atunci, toate mi se întorc, după largi ocoluri, perfect rotunde, după definitive dusuri - atunci și acolo.
[…]

p. 8-9
[…] Vineri 2 ianuarie 2009
De dimineață a nins puțin. Pe acoperișuri a rămas ceva zăpadă; pe trotuare s-a topit. Am mai primit două-trei mesaje de felicitare de Sărbători și pe internet de încuviințare a ceea ce scriu. Azi dimineață, din 53 vizitatori au fost 37 români. A început a-mi da târcoale, din ce în ce mai strânse, neliniștea.[…]

p. 3-4
[…] 1
- Uite-o pe Justa!
Uite-o.
Un peron de gară e o stradă. Strada, un pod. Nu oricare, nu de oriunde, ci de aici, de pildă, de pe Pont de l'Alma. […]

p. 4
[…]
3 octombrie
Așa. Mă simt ceva mai bine de când știu că m-am pornit a scrie un text ficționìc; și erotìc - fie cât o fi de mic…;
Mă simt mai ușurat știind că de astă dată am să scriu ceva ne-pamfletar, ne-denunțător, ne-acuzator, […]

p. 3
[…]
– Tu, zice ea, când te uiţi la o femeie care-ţi place parcă te-ai privi în oglindă - chiar atât de mult te placi ? – Euuu ?, mă mir, mă apăr cu disperare comică, însă râsul ei rămâne serios. Da de unde, nu !, întăresc. – Dacă te-ai vedea cum te vezi, adaugă ea. Nu aveam de gând s-o fac să tacă - […]

p. 3-4
[…]
– Inventar? Cum așa: in-ven-tar?
Doamna Formatmic, ea a silabisit întrebarea. Și înainte și după ce a citit anunțul de pe ușa bibliotecii. De ce, și înainte? Să fi știut ea, de ieri? Dacă a știut de ieri, azi de ce-a mai venit, să degere pe-aici, prin parc?
[…]

p. 3
– După șase, cel mult, după și-jumătate. După șase ar fi trebuit să fie : a bătut un ceas într-un turn sas. A rămas o mulțime de vreme până la și-jumătate. Nici nu mă uit la ornicul din peretele sălii de lectură : prea exact, prea alt timp măsoară. Dar las’ : vine ea, vine. După cel-mult. Vine, vine – ca să spună: