Paris, 20 noiembrie 2011 Iubiți prieteni, Mă adresez vouă, care nu v-ați plictisit de tânguielile mele că mă persecută Puterea, că ai mei colegi de breaslă, vorba lui Dimisianu profită denunțîndu-mă ca antisemit; că cei care mă lăudau nemeritat până prin 1993 (momentul în care editorul meu Liiceanu a trimis la topit tirajul retras din librării în 1990 din Culoarea curcubeului) au trecut, fără măcar să (se) întrebe: «De ce, Tovarășu’?» la atacarea, “desființarea” mea și a cărților mele, nu ca “pe timpul Terorii comuniste” prin “directive-de-stat-și-de-partid, ci prin promisiuni de burse și, simultan amenințări dinspre Washington și Tel Aviv că cine va face ca Goma, ca Goma va pieri. Am asistat neputincios la campania subterană – dar cât de fructuoasă – împotriva “susținătorilor” mei, dusă, cum se întâmplă la noi, în România de către, până ieri normali susținători și ai mei, deveniți ca toți convertiții peste noapte feroci demascatori ai...