Luni 31 octombrie 2011 Noapte udă, storcătoare de… tot sucul rămas. Am răspuns lui V. Vosganian. Trebuia să spun: i-am dat un răspuns înainte de a fi întrebat, voi fi simțit eu că el n-are să mi-o pună. Între noi nu a fost, dorință de dialog, ci comunicări, separate – lasă că și acelea, fără… șir, fără rost… De aceea m-am hotărît să mă adresez lui, “partenerului”, printr-o scrisoare. Îmi vine mult mai ușor să monologhez. Această a doua variantă (4 noiembrie 2011) este una corectată și augumentată: Paris, 31 octombrie 2011 Domnule Varujan Vosganian, Am alcătuit și eu o listă. Una cuprinzîndu-i pe cei care mi-au făcut rău, foarte rău – pe ceilalți, care mi-au făcut doar “răuri” ne-mari nici nu-i iau în seamă, vorba mea: «Să-i bag in istorie doar pentru atâta?». Unii făcători de rău îmi erau prieteni; mi-au făcut răul, nu pentru că “ar fi suferit presiuni”, ci pentru că ei înșiși, au descoperit acest alibi universal-sionist – cel...