Paul Goma DOLIU PENTRU BASARABIA în 27 martie, când se vor împlini 88 ani de la Unirea Basarabiei cu România, în 1918. Paris, 11 martie 2006 Se poate muri de supărare?, de disperare?, din sentimentul zădărniciei ? De incapacitate de a răspunde la întrebarea: «Sunt eu a-normal – sau ei sunt ne-normali?» Ieri, 10 martie 2006, am mai murit o dată (pe lângă morţile nedesăvârşite, cele de la Gherla din 1958; de la Rahova, 1977; de la Paris, 1982 – bomba în carte; 1983: otrava lui Haiducu; 1990: distrugerea graţie prietenului Liiceanu a cărţii Culoarea Curcubeului; 1997: “Îmi pare rău că l-am cunoscut pe P. G. ”, citat din decretul-lege al Monicăi Lovinescu; “Adio domnule Goma”, operă nemuritoare a lui N. Manolescu din 1998; în fine, în 2005: certificatul de deces semnat de procurorul Eduard…): ieri, când am citit Apelul iniţiat de cică Sorin Ilieşiu. (În treacăt: la 21 septembrie 2005 publicam în Ziua “Propunere”(a), afirmînd: “De ce n-am alcătui şi noi,...