p. 8-9
[…]
Vineri 2 ianuarie 2009
De dimineață a nins puțin. Pe acoperișuri a rămas ceva zăpadă; pe trotuare s-a topit.
Am mai primit două-trei mesaje de felicitare de Sărbători și pe internet de încuviințare a ceea ce scriu. Azi dimineață, din 53 vizitatori au fost 37 români.
A început a-mi da târcoale, din ce în ce mai strânse, neliniștea. Cea care, în plină euforie – bine: doar satisfacție, în sfârșit – mă amenință:
“Atenție, vin, vin! Credeai ca ai scăpat de mine? Nu, băiete, n-ai scăpat…”
Așa că așterne-te pe așteptat lovitura de ciomag după ceafă. Nu mă va lua ea prin surprindere, însă cât de dureroasă va fi!
Semne care să anunțe “venirea”? Nu am. Decât faptul că începusem a mă simți bine, de la o (scurtă) vreme. Își va fi zis:
“Prea multă veselie! Destul! Înapoi, în celulă!”
Ce să fac dacă nu am alți termeni de referință decât închisoarea și iar închisoarea, numai închisoarea!
[…]
© 2010 – 2015, Paul Goma. All rights reserved.
On republishing this post, quoting from it or its attachment, you must link back to original post.
Re-hosting the attached PDF is prohibited unless expressly permitted by the author.